Singurătatea, însingurarea…

Singurătatea este un animal ciudat, nici domestic, nici sălbatic; te mușcă atunci când te aștepți mai puțin, dispare când ai vrea să fie și nu mai scapi de ea când nu o dorești. O știu de când am căpătat conștiința de sine… era mereu prezentă în preajma mea făcându-și de cap. Prima oară, am întâlnit-o […]

Anunț matrimonial (mai mult sau mai puțin)

Angajat la Metrorex. Cu un chip frumos. Complex. Pantofi talpă duroflex. La mână cu ceas Rollex. Dac-accepți să facem sex În apartament duplex Ai să fii lovită-n plex. Iar iubitu-ți va fi… ex. Ne vom înmulți convex. Vom avea și-un câine, Rex. În bibliotecă… Dex. De zici nu, rămân perplex. Și te trec și la […]

C.V. poetic (pe ici, pe colo)

Laudă-mă, gură, că nu degeaba-ți dau să mănânci! Viața-i este ca o… bilă. La chip, inimaginabilă. Lumea zice că-i afabilă. La replici foarte abilă. La vorbă, interminabilă. Inteligență… probabilă. De frumoasă… acceptabilă. La talent… inegalabilă. Uneori, chiar serviabilă. La bărbați, inabordabilă. Mereu este integrabilă. Permanent justițiabilă. Are statut de… nubilă. Chiar de e pensionabilă. În […]

Quintesența emancipării

Mama a fost o femeie frumoasă, realmente frumoasă. O munteancă înaltă, bine proporționată, cu trăsături armonioase. Avea părul castaniu și ochii căprui în culoarea părului, trăsături regulate, nas mic și drept, gură mică. Mama chiar nu ar fi avut nevoie de nici o înfrumusețare. Natura îi dăruise cu generozitate totul. Avea o noblețe în atitudine […]

Eu, cea din mine…

Am simțit mereu că sunt o ființă diferită de restul lumii, și asta nu în sensul lăudabil. Diferită, adică undeva în paralel cu ceilalți. Adevărul este că nu m-am împăcat niciodată cu mine însămi. Niciodată, privindu-mă în oglindă, nu m-am plăcut și mai ales… nu m-am recunoscut. Ceea ce vedeam nu era în concordanță cu […]