Economia de argint NOUĂ ni se adresează!

economia de argint

Rândurile de astăzi despre economia de argint, deși schițate cu ceva vreme în urmă, se asortează foarte bine cu un dialog real, surprins involuntar pe strada Domnească din Galați. Treceam pe lângă doi domni – unul vizibil grizonat, celălalt încă tânăr, judecând după culoarea părului său.

– Nu ne-am văzut de multă vreme, amice, dar văd că te ții bine tare, îi spune domnul grizonat celui mai „tânăr”. Eu, după cum vezi, am îmbătrânit, continuă el, arătând comparativ spre podoaba lor capilară. Dar tu?!
– Eu am ieșit la pensie, răspunde „tânărul” zâmbind larg.

Am zâmbit, la rându-mi, la această probă de evidență a distincției pe care trebuie să o facem între bătrânețe și pensionare și m-am gândit la relevanța acestei distincții pentru înțelegerea economiei de argint.

Timpurile când pensionarea și senescența mergeau mână în mână s-au dus de mult. Sunt destui pensionari  „tineri”, adică aflați sub pragul convenționalului 60 sau 65, admis cronologic ca limită inferioară a vârstei a treia; de asemenea, nu puțini sunt cei care, având între 60 și 75 de ani, sunt cu mult mai activi și mai tineri din punct de vedere mental decât erau părinții lor la aceeași vârstă. Iată, așadar, două accepțiuni care complică înțelegerea „economiei de argint”. În definitiv, cui se adresează aceasta – vârstnicilor sau pensionarilor?

Este decisivă accepțiunea biologică a îmbătrânirii, sau întregul discurs asupra noii economii se leagă de înțelesurile sociale ale îmbătrânirii combinate cu constrângerile bugetare?

Judecând după definiția formulată în 2015 într-unul din documentele Comisiei Europene, intitulat ”Growing the European Silver Economy”, răspunsul la această întrebare poate fi de-a dreptul derutant: economia de argint se adresează tuturor celor care au peste 50 ani!! Asta ar însemna că, cel puțin în cazul României, prima generație de „decreței” a intrat deja în zodia argintului! Greu de admis, și totuși adevărat.

Dar cum e posibil să cobori pragul îmbătrânirii la 50 ani, când la această vârstă o persoană este, după toate rigorile, în mod evident și indubitabil, încă tânără! Ce mesaj ascuns transmite documentul european? Răspunsul se află în aceeași definiție – de fapt, economia de argint este ansamblul de activități care însumează nu doar răspunsuri la nevoile specifice ale unui segment fragil și dependent situat în partea superioară a piramidei demografice, ci și oportunitățile venite din oferta și particularitățile populației abia trecute de 50 de ani!

În acest sens, intervalul 50-60 ani reprezintă o etapă decisivă pentru pregătirea atât a pensionării, cât și a senectuții. Adulții aflați astăzi în acest segment de vârstă, cei mai mulți activi încă, nu doar că își doresc să trăiască mai mult, dar știu deja că vor avea această șansă, statistic vorbind. Tot ei, utilizatori obișnuiți ai NTIC (noile tehnologii de informare și comunicare), vor accepta cu naturalețe binefacerile domoticii și roboticii, ale casei sau mașinii inteligente. Și aceiași vor avea de înfruntat și riscurile potențiale ale unui sistem de pensii incert. Economia de argint lor li se adresează! Nu este vorba doar despre o alegere politică, ci despre apariția unei vârste noi în societate, căreia societatea trebuie să îi facă față. Dacă longevitatea ar însemna doar o prelungire a vieții, dar dusă în incapacitate fizică, am avea cu adevărat o problemă. Norocul este că păstrarea capacității ține, într-o bună măsură, de alegerea individuală.

A munci după pragul pensionării nu este nici pe departe o calamitate, cu condiția să fie inventate formule potrivite fiecărui eșalon de vârstă – pensionare à la carte, activitate part-time, tele-munca, reduceri progresive ale timpului de lucru etc. Argumentul unei piețe a muncii prea mici în care nu încap tinerii din cauza seniorilor este un motiv subțire, căci, la o privire mai atentă, constatăm că între dorințele și pregătirea tinerilor și oferta economică este o prăpastie. De aceea seniorii viitori și actuali pot umple „goluri” pe care niciun tânăr nu le va reclama, fie din cauza experienței cerute, fie datorită așteptărilor prea mari.  Și aceasta tot la capitolul economie de argint intră. În această notă, expresia aceasta care poate părea și politică, și poetică va fi mai mult decât o nouă paradigmă, va fi scena de manifestare a unei noi comunități, în care cunoașterea, inovarea și îmbătrânirea activă chiar vor avea sens practic.

Sursa foto: AARP Foundation

Violeta Pușcașu

Prodecan al Facultății de Științe Juridice, Sociale și Politice - Universitatea „Dunărea de Jos” Galați

Spune-ți părerea

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.