Întins în pat

ionesco vis

Stau întins în pat. Sunt cu ochii închiși. Nu, nu dorm. Sunt treaz. Aud ușa deschizându-se și o voce profesionistă mi se adresează:

– Bună dimineața, domnule Ionesco!  Am aflat că nu au fost incidente în timpul nopții!  Felicitări. Astăzi arătați mult mai liniștit și mai odihnit.

Nu răspund. Pași hotărâți se apropie de pat. Pătura care mă acoperă este ridicată.

– Dar de ce v-ați scos scutecul, domnule Ionesco?  Sunteți ud, mă anunță vocea.

Eu bănuiam asta și nu sunt impresionat. Aștept impasibil ca vocea să-mi spună:

– Trebuie să ne spălăm, să ne bărbierim, domnule Ionesco, apoi mergem să luăm micul dejun.

Stau întins în pat. Sunt cu ochii închiși. Nu, nu dorm. Sunt treaz. Aud ușa deschizându-se și o voce îngrijorată îmi spune:

– Ce-i cu tine? Am aflat că iar ai făcut-o de căcat!

Nu răspund. Aștept. Vocea continuă, de data aceasta, pe un ton tot mai agasat:

– Ai fost de acord să te aduc aici, la cinci stele. De obicei oamenii merg la azil. Asta vrei? Acolo poți să faci pe nebunul, pe gratis, dar nici că ești luat în seamă!

Tot nu răspund. Vocea continuă pe un ton abătut. Devin atent.

– Am vorbit cu doctorițele. Ți-au stabilit tratamentul. Îl poți urma și acasă. Prin  Asigurările Sociale găsim și un kinetoterapeut care să vină la domiciliu, să nu înțepenești de tot. Nu știu cum este mai bine…

Răspund:

– Merg acasă.

Stau întins în pat. Sunt cu ochii închiși. Nu, nu dorm. Sunt treaz. Aud claxoanele și frânele bruște ale mașinilor din intersecție. La ora aceasta mereu se grăbesc. Pe trotuarul din fața casei trec copiii spre școală. Vorbesc repede într-o limbă guturală, țipă, nu-i înțeleg, dar aud hârâitul ritmic al unui obiect metalic, probabil, o doză de Coca-Cola plimbată de-a lungul gardului. Un moment de liniște. Aștept. Tresar. Se aude un pocnet însoțit de strigăte victorioase. Au nimerit probabil mașina care trecea. Treptat, strigătele se depărtează. Au dat colțul. Acum aud soneria școlii care anunță începutul orelor. Pe stradă vine și rândul întârziaților. Nu mai strigă. se grăbesc, îi simt cum gâfâie.

Urmează momentele cele mai frumoase ale dimineții. Ciripitul vrăbiilor acoperă totul. Brusc se face liniște. A trecut pisica vecinei. Chiar dacă stau cu ochii închiși simt cum se urcă soarele pe cer. Parcă îmi și încălzește mâinile. Pe trotuar trece doamna Lavoisine; o recunosc după țăcănitul bastonului. Se deschide un geam.

– Bună dimineața, dragă doamnă! Ce bine vă stă culoarea jachetei pe care o purtați astăzi, o laudă vecina. Încotro la ora aceasta matinală?

– Fata mea este plecată și am nepoții la mine. Mă duc să le cumpăr niște fructe, îi răspunde bătrâna doamnă.

– Sunteți formidabilă, absolut formidabilă! Mereu mă bucur să vă văd, aud vocea vecinei încurajând târșâitul picioarele ostenite.

Acum este liniște și multă, multă lumină. S-a lipit de mine ceva viu și cald. Întind mâna, este câinele nostru. Îmi place să-l mângâi, să-i simt părul scurt și mătăsos. O limbă aspră îmi trece peste mâini, apoi peste față. Îi șoptesc tandru:

– Bălosule!

Cred că am adormit la loc. Ușa se deschide brusc și se trântește pocnindu-se de  perete. Mi se pare că aud o voce.

– Este ora prânzului. De ce nu te-ai sculat, doar am avut o înțelegere?

Îi  răspund, vreau să o liniștesc, să îi spun ca îmi este bine, chiar foarte bine, dar parcă nu mă mai aude.

Sursa foto: pixabay / Comfreak

4 thoughts on “Întins în pat

  1. Cati Urucu spune:

    Bun venit, stimată doamnă ! Felictări pentru lucrare! Bine gândită, bine exprimată şi foarte frumos structurată.

    1. Ioana Crețoiu spune:

      Dragă doamnă, și eu vă mulțumesc, pentru urarea de bun venit si pentru aprecieri!

  2. Aurelia Jercan spune:

    Citesc și… recitesc… Mă tulbură sentimentul dulce-dureros pe care-l degajă trăirile dumneavoastră.

  3. Delia Stăniloiu spune:

    NUMAI CUVINTE DE APRECIERE!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.