„Fericiți la adânci bătrâneți” – o campanie socială pentru bătrânii României

În perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2018, Fundația Principesa Margareta a României împreună cu Asociația Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor derulează campania „Fericiți la adânci bătrâneți” centrată pe situația vârstnicilor din România și problemele cu care se confruntă. Campania are și o componentă de strângere de fonduri în sprijinul bătrânilor care nu mai au pe nimeni. Oricine poate dona* prin trimiterea mesajului SINGUR prin SMS la numărul 8844.

Timp de 3 luni, spotul campaniei va rula pe mai multe stații TV și radio, iar în promovarea cauzei bătrânilor singuri și vulnerabili s-au alăturat Radio România, Zenith Media, Tribal Worldwide România, Revista Cariere, HR Manager, Revista Alphega, Magic FM, Revista Unica, Blitz Media, Mega Mall România, Shopping City Timișoara, City Park Mall Constanța.

În România, 1 din 2 vârstnici sunt afectați de singurătate, sentiment care afectează sănătatea fizică, psihică și calitatea vieții acestor oameni. Mai mult, fenomenul îmbătrânirii atrage marginalizarea şi excluderea socială a vârstnicilor. De aceea, Fundația Principesa Margareta a României își propune să răspundă nevoilor vârstnicilor prin programe sociale menite să aline singuratatea, să combată izolarea socială, să reducă sentimentul de inutilitate și efectele aferente.

În prezent, 1 din 6 persoane are peste 65 de ani, reprezentând 17% din populația României și se estimează că în anul 2050 persoanele cu vârste de peste 65 de ani vor reprezenta peste 30% din totalul populaţiei.

Cu o activitate de peste 28 de ani, Fundația Principesa Margareta a României este una dintre puținele organizații care semnalează fenomenul de îmbătrânire a populației și efectele iminente asupra societății.  În lipsa unui sistem integrat de asistență socială, public sau privat, Fundația vine în sprijinul vârstnicilor din întreaga țară. Împreună cu Asociația Niciodată Singur, organizație non-profit care luptă la nivel naţional împotriva izolării sociale şi a singurătăţii persoanelor vârstnice prin mobilizarea voluntarilor, Fundația Principesa Margareta a României își propune să îmbunătățească calitatea vieții bătrânilor prin cele trei programe sociale dedicate lor.

Telefonul Vârstnicului este singura linie telefonică națională gratuită și confidențială care răspunde prompt nevoilor vârstnicilor și alină singurătatea lor la numărul 0800 460 001. Centrele Comunitare Generații reconsideră rolul social al vârstnicilor, implicându-i ca voluntari în centre de zi pentru copii din comunitatea lor. Niciodată Singur este despre a fi împreună pentru demnitate la orice vârstă, prin acțiuni de voluntariat și implicare la domiciliu și în cămine de bătrâni, pentru redarea încrederii în sine și sentimentul propriei valori, pentru combaterea discriminării și a impactului negativ asupra imaginii bătrânului.

Conform studiilor din ultimii ani ale Fundației Principesa Margareta a României, principalele nevoi ale vârstnicilor sunt: nevoia de informații diverse, nevoia de îngrijire și sprijin practic în funcție de gradul de dependență, nevoia de sprijin emoțional, nevoia de sprijin financiar și material, nevoia de a fi activ la vârsta a III-a și de participare socială.

Detalii pe www.fericitilaadancibatraneti.ro și www.fpmr.ro

*Valoarea donației este de 2 Euro/lună. Suma alocată cauzei este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donațiile de pe abonament. În rețelele Digi Mobil, Orange Romania și Telekom România Mobile, pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului. Pentru donațiile de pe cartele preplătite, în rețeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA. Campanie realizată cu sprijinul Digi Mobil, Orange România, Telekom România Mobile și Vodafone România.

Acasă sau în cămin

Pe 22 august, „la propunerea Primarului General, Gabriela Firea, Consiliul General al Municipiului București a aprobat un proiect de hotărâre prin care Primăria Muncipiului București, prin Direcția Generală de Asistență Socială, va înființa Rețeaua Metropolitană Asistență pentru Seniori – Respect pentru vârsta a treia”.

Noua rețea va completa actuala rețea de cămine de stat, adică se vor mai înființa șase cămine, câte unul în fiecare sector, „în perioada următoare” – iar cele șase cămine noi vor constitui Rețeaua Metropolitană de mai sus.

În perioada următoare, „proiectul va fi implementat cu ajutorul companiilor municipale Imobiliara București S.A. și Medicala București S.A. care vor identifica spații imobiliare adecvate derulării în condiții optime a activităților specifice căminelor. În colaborare cu DGASMB [Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București], aceste cămine vor fi operaționalizate, reabilitate și dotate corespunzător”.

E nevoie de îngrijire pentru vârstnici, îmbătrânim și avem nevoie de mai multă îngrijire decât la tinerețe. Primăria spune în comunicatul de presă că în București sunt 9520 de persoane vârstnice cu dizabilități care au și mai multă nevoie, e limpede asta. Poate cele noi șase cămine s-ar înființa în primul rând pentru oamenii în vârstă cu dizabilități.

Dar „în cazul persoanelor vârstnice cu probleme de sănătate, dar cu o stare stabilă, o soluţie este crearea unei reţele de îngrijitori la domiciliu pentru persoanele vârstnice care pot locui în locuinţele lor, cu puţin ajutor. Dacă partea de servicii medicale la domiciliu s-a îmbunătăţi în ultimii ani, în ceea ce priveşte asistenţa la domiciliu pentru alte lucruri decât serviciile medicale (ajutor la menaj, cumpărături, curăţenie, socializare) a cunoscut un regres semnificativ în ultimii ani. O astfel de reţea, coordonată de către Primăria Municipiului Bucureşti, va putea creşte calitatea vieţii persoanelor vârstnice şi va preveni instituţionalizarea acestora.” (Program de guvernare locală Municipiul București 2016-2020)

Desigur, „Primarul va avea discuţii cu toate ONG-urile relevante din domeniul serviciilor sociale şi le va implica în realizarea strategiei locale şi a planului de acţiune privind serviciile sociale şi în activităţile Primăriei pe această zonă”. (Program de guvernare locală Municipiul București 2016-2020)

Raport european: „Generatii @ munca – Bariere si resurse ale diferitelor generatii la locul de munca”

Una dintre principalele provocari ale societatilor europene este intregrarea lucratorilor in varsta pe piata muncii – pe de o parte pentru a putea sustine sistemul de pensii si de protectie sociala, iar dintr-o perspectiva mai larga, pentru a sustine coeziunea sociala, precum și sănătatea psihică și fizică a oamenilor care urmeaza sa intre intr-o noua etapa a vietii.

Rata de angajabilitate a lucratorilor de +55 ani a crescut si continua sa creasca in Europa, toate eforturile fiind indreptate spre mentinerea lor cat mai mult timp pe piata muncii. Astfel, in 2008, rata de ocupare a fortei de munca pentru grupa de varsta 55-64 a fost de 45,5%, iar in 2016, de 55,3% la nivelul UE. Cu toate acestea, ratele de ocupare a lucratorilor in varsta variaza in statele membre, de la 75,5% in Suedia, pana la 36,3% in Grecia. De asemenea, exista diferente semnificative intre sexe, femeile participand pe piata muncii in medie cu 4,9 ani mai putin decat barbatii (33,1 vs. 38,0 ani in 2016). (CE, 2017).

Acesta este contextul în care a fost elaborat raportul european „Generatii @ munca – Bariere si resurse ale diferitelor generatii la locul de munca”. Bazat pe realitatile socio-economice din Cipru, Grecia, Italia, Romania si Spania și pe interviurile realizate cu lucrători vârstnici și manageri de resurse umane din cele cinci țări, raportul identifica avantajele și dezavantajele lucratorilor de 55+ la locul de munca si face o serie de recomandari care le-ar putea imbunatati aportul si randamentul in cadrul organizatiilor moderne.

Din interviurile cu lucratorii in varsta si cu managerii de resurse umane, a rezultat ca principalele bariere pentru persoanele de 55+ sunt oboseala si conditia fizica, precum si pierderea motivatiei cauzata in principal de rutina. Un dezavantaj major al angajatilor in varsta care a fost semnalat atat de managerii de resurse umane, cat si de lucratorii in varsta este nivelul scazut de competente digitale. Pe de alta parte, avantajul lucratorilor in varsta il reprezinta experienta si cunostintele acumulate de-a lungul timpului.

Asadar este nevoie de politici specifice care sa sprijine persoanele in varsta la locul de munca, nu doar sub forma stimulentelor financiare oferite, dar si din punct de vedere al cursurilor oferite, al activitatilor de mentorat sau al flexibilitatii programului de lucru. Oboseala fizica, de pilda, ar putea fi abordata prin proiectarea unui program de lucru mai flexibil adaptat nevoilor lucratorilor in varsta si, in general, nevoilor tuturor angajatilor. Politica de invatare pe tot parcursul vietii ar trebui adoptata la nivel organizational, pentru a permite angajatilor sa tina pasul cu noile tehnologii. Experienta si cunostintele lucratorilor in varsta si transferul catre generatiile mai tinere ar putea avea multe efecte benefice pentru organizatii. In primul rand, oamenii in varsta raman activi atunci cand interactioneaza cu alti oameni, cei tineri au sansa de a invata de la cei varstnici, iar in final organizatiile economisesc resurse pretioase.

„Generatii @ munca – Bariere si resurse ale diferitelor generatii la locul de munca” este primul produs intelectual elaborat in cadrul proiectului Erasmus+, BeOLD. Pe baza acestui raport vor fi dezvoltate o metodologie si un program de consiliere vocationala pentru lucratorii in varsta si un program de formare pentru managerii de resurse umane.

Raportul integral poate fi descarcat AICI.
Detalii despre proiectul BeOLD pot fi aflate AICI.

Sursa foto: advisorhub.com

Telefonul Vârstnicului: peste 5000 de apelanți unici și 25.000 de apeluri. Ce-și doresc oamenii de la acest serviciu

Telefonul Vârstnicului, prima linie telefonică gratuită și confidenţială dedicată persoanelor de peste 65 de ani a înregistrat 25.000 de apeluri și peste 5.000 de apelanți unici, de la lansare, în 2015, până în prezent.

Dintre cele peste 5.000 de persoane care au sunat la Telefonul Vârstnicului, cei mai mulți sunt din București (45%), 27% din mediul rural sau orașe mici, iar 26% din orașe mari. Situația locativă arată că aproape 50% dintre beneficiarii acestui serviciu locuiesc singuri, iar cei mai mulți au vârste între 70 și 80 de ani (27%). Dintre seniorii care au apelat până acum Telefonul Vârstnicului, 47% au solicitat informații utile, 21% au fost interesați de servicii de îngrijire la domiciliu, iar 15% au avut nevoie de sprijin emoțional și socializare. Factorii principali care limitează accesul persoanelor vârstnice la informație sunt izolarea și discriminarea socială, migrația accentuată a familiilor tinere și dificultățile de adaptare la mijloacele moderne de comunicare. În prezent, aproape 470 de persoane folosesc în mod constant serviciul de reapelare Telefonul Vârstnicului din nevoia de a avea un partener de discuție.

De la înfințarea liniei telefonice până acum, persoanele în vârstă din România au beneficiat de 5.500 de ore de sprijin, informare și consiliere socială. Operatorii specializați în asistență socială ai Fundației Principesa Margareta le oferă sfaturi practice, suport de socializare și îndrumare către instituții din comunitatea lor abilitate să le rezolve problemele.

România se află pe locul al doilea în statisticile europene privind ritmul accelerat al îmbatrânirii populației, persoanele vârstnice reprezentând 17% din populația totală. Pe lângă neajunsurile financiare și problemele medicale, această categorie se confruntă cu două mari provocări: accesul limitat la informație și singurătatea. Studiile realizate de Fundația Principesa Margareta a României arată că aproximativ 1,5 milioane de vârstnici din România sunt afectați de singurătate. Numărul femeilor afectate este semnificativ mai mare decât cel al bărbaților, iar persoanele vârstnice din mediul urban sunt cele care resimt cel mai mult singurătatea. Odată cu înființarea liniei telefonice, vârstnicii din România beneficiază de sprijin emoțional, informare, sfaturi practice și consiliere socială.

Telefonul Vârstnicului (0800 460 001) poate fi apelat gratuit de luni până vineri între orele 08.00 – 20.00 și sâmbăta, între 08:00 și 16:00. Linia poate fi accesată şi pentru semnalarea abuzurilor sau a situaţiilor dificile în care se află persoanele în vârstă. Serviciul a fost desemnat cel mai bun proiect de Servicii de Asistență Socială din România și a obținut Premiul pentru Originalitate, la Gala Societății Civile.

Serviciul telefonic este un proiect al Fundației Principesa Margareta a României sprijinit de Fundația Vodafone România prin programul „Connecting for Good” cu o finanțare de peste 100.000 de euro.

***

Fundaţia Principesa Margareta a României a fost înfiinţată în 1990 de către Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, împreună cu tatăl său, Regele Mihai. De-a lungul celor 28 de ani de activitate, Fundația a dezvoltat numeroase proiecte durabile în domeniul educației, dezvoltării comunității, societății civile, sănătății și culturii, proiecte ce și-au adus contribuția la reînnoirea spirituală și socială a României. Fundația Principesa Margareta a României este astăzi o organizație neguvernamentală de elită care sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.telefonulvarstnicului.ro, telefonulvarstnicului@principesa.ro, www.facebook.com/TelefonulVarstnicului.

Fundaţia Vodafone România este o organizaţie neguvernamentală românească, cu statut caritabil, distinctă şi independentă de operaţiunile comerciale ale companiei, înfiinţată în 1998. În cei 20 ani de activitate, Fundația Vodafone România a finanţat 1.104 de programe derulate de 706 de ONG-uri din întreaga țară, în domeniile sănătăţii, educaţiei, serviciilor sociale. Proiectele au avut peste 2,7 milioane de beneficiari – copii, tineri, vârstnici, persoane defavorizate fizic, social sau economic. Până în prezent, Fundația Vodafone România a investit peste 28 milioane de euro în proiecte desfăşurate de organizaţiile non-profit partenere. Mai multe detalii despre programele fundaţiei sunt disponibile pe www.fundatia-vodafone.ro, http://jurnaldebine.fundatia-vodafone.ro/ și www.facebook.com/Fundațiavodafone.

Jocuri serioase pentru stimularea cognitivă și creșterea calității vieții persoanelor cu Alzheimer

Societatea Română Alzheimer a organizat săptămâna trecută, la București, evenimentul de multiplicare a proiectului Erasmus+ AD-GAMING care se încheie la finalul lunii august 2018.

Peste 20 de profesioniști care lucrează cu persoane diagnosticate cu boala Alzheimer, reprezentanți ai instituțiilor publice locale și centrale și aparținători, au fost informați despre platforma de formare on-line AD-GAMING, care oferă posibilitatea utilizării așa-numitelor jocuri serioase sau jocuri de formare (aplicații și jocuri digitale) pentru stimularea cognitivă și creșterea calității vieții persoanelor diagnosticate cu boala Alzheimer. Platforma oferă resurse gratuite în acest sens ce pot fi utilizate cu rezultate pozitive de îngrijitorii familiali și profesioniștii din domeniu.

Proiectul AD-GAMING a urmărit, așadar, să identifice o serie de jocuri de formare adaptate la nevoile specifice ale persoanelor afectate cu simptome ușoare sau moderate; să dezvolte competențele digitale și tehnologice ale persoanelor diagnosticate cu Alzheimer, ale familiilor și îngrijitorilor acestora pentru utilizarea adecvată a acestor jocuri; să crească astfel incluziunea sociala a persoanelor diagnosticate cu Alzheimer, permițându-le acestora sa fie active în comunitățile lor.

Proiectul AD-GAMING este dezvoltat de un consorțiu format din entități cu specializări complementare din cinci țări europene (Spania, România, Slovenia, Grecia, Marea Britanie), dedicate îmbunătățirii vieții persoanelor diagnosticate cu boala Alzheimer.

Conform Raportului Asociaţiei Mondiale Alzheimer, în 2015, la nivel mondial, au fost diagnosticate cu demenţă Alzheimer peste 46 de milioane de persoane, estimându-se că în 2050 numărul bolnavilor va depăşi 100 de milioane.

Resursele și jocurile AD-GAMING pot fi accesate AICI.

„Demența. Următorul pas”. Un film impresionant despre pacienții afectați de boală și îngrijitorii lor

Demența este un termen general pentru a defini probleme progresive de memorie și gândire. Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență. Semnul distinctiv al demenței este inabilitatea de a desfășura activitățile de zi cu zi, ca o consecință a diminuării abilității cognitive.

Doctorii diagnostichează demența când sunt afectate două sau mai multe funcții cognitive. Funcțiile cognitive afectate pot include memoria, abilitățile de vorbire, înțelegerea informațiilor, orientarea în spațiu, judecata sau atenția. Persoanele cu demență pot avea dificultăți în a rezolva probleme și în a-și controla emoțiile. Ele pot suferi, de asemenea, schimbări de personalitate. Demența este de regulă progresivă. Aceasta înseamnă că boala se răspândește treptat în creier și simptomele persoanei se agravează în timp.

Demența poate lovi pe oricine, dar ea este o boală mai frecventă la vârstă de peste 65 de ani și mai ales la peste 75 de ani. Totuși, ea nu este legată de procesul de îmbătrânire, ci e cauzată de o afecțiune a creierului. Este mai puțin obișnuit ca persoanele cu vârsta sub 65 de ani să dezvolte demența, iar în cazul acesta vorbim de demența timpurie. Exista și forme rare de demență moștenită, boala fiind cauzată de o mutație specifică a genei.

Semnele bolii pot să nu fie evidente la început – numai un medic sau un specialist pot diagnostica demența în mod corespunzător.

În continuare, vă invităm să vizionați un film impresionant al organizației Dementia Australia, tradus în limba română, despre persoanele afectate de această boală, cu mărturii ale pacienților, partenerilor lor de viață sau ale rudelor care îi îngrijesc.

Decizie CCR publicată în Monitorul Oficial: Femeile trebuie să aibă dreptul de a se pensiona la 65 de ani

CCR își motivează decizia prin faptul că încetarea automată a contractului de muncă pentru femei la o vârstă mai mică decât pentru bărbați ar putea fi văzută ca o discriminare, dar și ca o încălcare a dreptului la muncă al femeii.

Prevederea din Codul muncii referitoare la încetarea de drept a contractului individual de muncă la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare ar trebui interpretată astfel încât să li se permită femeilor să poată alege dacă vor să iasă le pensie la vârsta de 63 de ani, în condițiile legii, sau să continue până la 65 de ani raportul de muncă.

Decizia Curții Constituționale a României a devenit general obligatorie de ieri, 24 iulie, odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 642:

„În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.56 alin.(1) lit. c) teza întâi din Legea nr.53/2003 – Codul muncii și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma «condiții de vârstă standard» nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani (…). Prin urmare, la vârsta de 63 de ani, femeia trebuie să aibă dreptul de a opta pentru continuarea raportului de muncă până la vârsta la care legea prevede încetarea de drept a contractului individual de muncă și pentru bărbați, respectiv 65 de ani.”

Specialiștii Deloitte România au informat redacția avocatnet.ro că după apariția deciziei în Monitor angajatorii nu mai pot să constate încetarea automată a contractelor salariatelor, dacă acestea vor să lucreze până la 65 de ani:

„După data publicării deciziei în Monitorul Oficial, angajatorii nu vor mai putea constata încetarea de drept a contractului individual de muncă încheiat cu o salariată pe motivul îndeplinirii de către aceasta a vârstei-standard de pensionare și a stagiului minim de cotizare, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dacă salariată respectivă solicită angajatorului continuarea raporturilor de muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani.”

Sursa foto: Chartered Management Institute

Singurătatea, însingurarea…

Singurătatea este un animal ciudat, nici domestic, nici sălbatic; te mușcă atunci când te aștepți mai puțin, dispare când ai vrea să fie și nu mai scapi de ea când nu o dorești. O știu de când am căpătat conștiința de sine… era mereu prezentă în preajma mea făcându-și de cap.

Prima oară, am întâlnit-o când eram bebeluș în leagăn. Mă trezeam noaptea din somn cu Ea lângă leagănul meu sub forma lătratului câinilor de afară. Mă speria îngrozitor și plângeam, nu pentru multă vreme, căci mâinile mângâietoare ale bunicii mă cuprindeau într-o îmbrățișare, astfel că singurătatea se risipea ca un fum, iar eu adormeam fericită.

Este ciudat că păstrez aceste amintiri din acea vreme… A urmat o perioadă fericită a copilăriei mele când ea a dispărut cu desăvârșire. A fost perioada de grație a vieții, când totul era la picioarele mele, când totul era posibil pentru că trăiam într-un loc mirific „departe de lumea dezlănțuită”, când lupii, pădurea, urșii, zăpezile generoase și verile năucitoare erau lumea mea de poveste în care trăiam fericită alături de oamenii minunați, bunicii mei. Ce să fi căutat singurătatea acolo?

Timpul a trecut, bunicii mei au trecut și ei în alte dimensiuni, eu am mai crescut și m-am mutat în lumea civilizată, unde peste cine credeți că am dat? Exact, peste doamna Singurătate. M-a primit zâmbindu-mi malițios și mi-a spus că e bucuroasă de reîntâlnire și că presimte că vom petrece o mare perioadă din viața mea împreună. Presimțirile ei s-au adeverit, iar de atunci, drăguță, suportabilă sau crâncenă nu prea m-a mai părăsit.

Mutarea mea la București m-a bulversat pentru o lungă perioadă de vreme și au fost perioade destul de lungi când singurătatea mi-a fost unicul tovarăș. Nu mai recunoșteam nimic, valorile mele toate fuseseră răsturnate, anulate, astfel că mă simțeam pierdută. Lumea mi se părea un hățiș care mă speria îngrozitor și doream cu disperare să mă întorc în locurile acelea unde fusesem fericită. Lucrul acesta nu mai era fizic posibil, dar mental da. Astfel că o bună parte din viața mea de adolescentă mi-am petrecut-o în… imaginar. Acolo-mi creasem o lume a mea , după nevoi, o lume așa cum mi-o doream, cu personaje, prieteni, dialoguri. Sigur că fizic preferam să fiu singură, căci lumea în care trăiam făcea eforturi uriașe să-mi arate că nu sunt de-a lor. Nu le purtam resentimente, nici eu nu simțeam că mă pot identifica cu ei. În situația aceasta singurătatea mi-a fost prietenă.

A venit mai târziu o vreme când mi-am dat seama că de fapt eu sunt în forumul meu interior o… singuratică, lucru care nu mă deranja decât când mă simțeam însingurată. Dar mi-a trebuit ceva vreme să-mi dau seama de diferență. Mi-aduc aminte de o întâmplare legată de subiect… Eram adolescentă, mă integrasem cumva în viața Capitalei și aveam deja un grup de prieteni cu care mă întâlneam destul de des. Aș putea să spun că eram răsfățata grupului pentru firea mea veselă și mereu pusă pe glume. S-a întâmplat că la o petrecere unde ne-am simțit cu toții minunat, la un moment dat doamna singurătate s-a făcut prezentă astfel că în mijlocul distracției am simțit că eu nu am ce să caut acolo. Am traversat orașul la două noaptea ca să ajung acasă. Odată ajunsă, m-am simțit bine. Și au mai fost situații similare si sigur că au fost și perioade mult mai rele când doamna singurătate făcea bau la mine și era de nesuportat. Atunci trebuia să mă agăț mental de orice gând care mă făcea să nu mă mai simt singură… Așa am înțeles că, orice aș face, singurătatea va fi mereu în preajma mea și singurul lucru care îmi rămâne este să aranjez lucrurile de așa manieră încât să ne putem detesta agreabil. Dacă acum sunt sigură că de singurătate nu pot scăpa decât vremelnic, la fel de sigură sunt că eu nu voi fi niciodată o însingurată. E ceva în matricea mea care va împiedica acest lucru. E de bine, nu?

Foto: Delia Stăniloiu

În Japonia, 10 milioane de voluntari sunt „prietenii persoanelor cu demență”

Japonia înregistrează cea mai ridicată rată a îmbătrânirii populației din lume, 1 din 4 locuitori având peste 65 de ani. Problema este însă că 7 milioane de persoane în vârstă (1 din 5 persoane) ar putea suferi de o formă de demență până în 2025, potrivit unui articol publicat luna acesta în The Japan Times.

Ca parte a unei strategii naționale de sprijin în comunitate a oamenilor afectați de demență, guvernul japonez intenționează să stimuleze creșterea numărului de îngrijitori voluntari la 12 milioane până la finalul anului 2020.

În prezent, în Japonia există peste 10 milioane de astfel de îngrijitori informali, așa-numiții „prieteni ai persoanelor cu demență”. Voluntarii de sprijin trec printr-o sesiune de instruire de bază de 60-90 de minute. Majoritatea sesiunilor sunt asigurate de administrațiile locale , dar aceste instruiri sunt oferite si de școli sau firme private, inclusiv instituții financiare și supermarketuri. Multe autorități locale oferă sesiuni avansate în care voluntarii pot dobândi mai multe cunoștințe de specialitate despre demență și își pot îmbunătăți abilitățile. Nu există restricții de vârstă pentru a deveni voluntar: din cele 10 milioane, 2,1 milioane de voluntari au 19 ani sau mai puțin.

Ca urmare a politicilor centrale și locale, în Japonia s-au dezvoltat numeroase structuri voluntare de sprijin pentru persoanele cu demență și îngrijitorii lor. Acestea funcționează în așa-numitele „case deschise”, în locuințele voluntarilor sau în locuințe goale închiriate. Într-o astfel de casă, persoanele cu demență și însoțitorii lor se pot „refugia” pentru a servi prânzul și ceaiul, pentru sfaturi informale și îndrumare sau chiar pentru excursii de o zi. Serviciile oferite de astfel de structuri includ, de asemenea, o linie telefonică de sprijin disponibilă 24 de ore.

Sursa foto: Alzheimer’s Disease International

Analiză C.N.P.V. – „Societatea civilă: factor activ de suport social pentru ameliorarea calității vieții persoanelor vârstnice”

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice a publicat pe site un nou studiu care abordează tematica îmbătrânirii și a bătrâneții în România. „Societatea civilă: factor activ de suport social pentru ameliorarea calității vieții persoanelor vârstnice” pledează pentru o mai bună conștientizare de către cetățeni și stat a rolului benefic al societății civile în soluționarea problemelor cu care se confruntă persoanele în vârstă și pentru susținerea organizațiilor societății civile în dezvoltarea de servicii adresate acestor persoane. Nevoia de diversificare și dezvoltare a serviciilor este urgentă. În segmentul populației vârstnice din România se va înregistra o tendință de creștere de la 2,99 milioane în 2017, la 5 milioane în 2050, iar în anul 2060 mai mult de o treime din populația țării noastre va avea peste 65 de ani.

Societatea civilă din România, care ar trebui să devină sursa principală la care cetățenii apelează atunci când se simt neîndreptățiți, se află într-o situație dificilă din punct de vedere instituțional, financiar, și chiar de imagine, punctează studiul, iar acest lucru nu face decât să afecteze varietatea și calitatea serviciilor oferite, precum și rolul ei de liant între cetățeni și instituțiile publice.

Pe de o parte, există încă o percepție greșită a românilor în ceea ce privește aria de întindere a societății civile, precum și structurile acesteia. Mulți asociază societatea civilă doar cu organizațiile neguvernamentale, făcând abstracție de restul instituțiilor care o alcătuiesc, iar opinia publică continuă să fie uneori reticentă față de ONG-uri și activitățile derulate de acestea. Relația dintre organizațiile neguvernamentale și stat nu este nici ea consolidată, stând sub semnul deciziilor politice și nu al conștientizării rolului și ponderii reale a organizațiilor societății civile în dezvoltarea societății și avansarea acesteia pe calea transformărilor și reformelor democratice.

Studiul semnalează faptul că deși există numeroase organizații neguvernamentale care se preocupă de îmbunătățirea serviciilor menite să sprijine îmbunătățirea vieții persoanelor vârstnice și creșterea calității vieții lor, acestea sunt totuși insuficiente având în vedere nevoile vârstnicilor. Astfel de servicii sunt: · îngrijire socio-medicală la domiciliu sau în centre rezidențiale; · măsuri și acțiuni de sprijin a persoanelor vârstnice aflate în dificultate; · asigurarea hranei prin intermediul cantinelor sociale; · găzduire pe perioade determinate; · consiliere socială, psihologică și juridică; · sprijin material și financiar; · implicarea în programe cultural-artistice; · activități terapeutice; · activități de socializare; · activități recreative în centre de zi sau cluburi sociale pentru vârstnici; · activități de rit religios.

Propunerile Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice:

  • Continuarea campaniilor de încurajare a voluntariatului și de educare a cetățenilor cu privire la beneficiile voluntariatului, deoarece datorită promovării reduse a conceptului de voluntariat duce la o lipsă a implicării cetățenilor în aceste activități și implicit sunt reduse și beneficiile aduse prin aceste acțiuni;
  • Formarea și întărirea unor organizații comunitare în folosul persoanelor vârstnice în orașe mici și sate. În fața unor nevoi de dezvoltare foarte diverse cu care se confruntă comunitățile mici, pentru ca organizațiile comunitare să aibă un impact pe termen lung, e nevoie de implicarea mai multor actori de la nivel local și regional sau național;
  • Consolidarea ONG românești și susținerea participării lor active în procesul formulării de politici, atât în calitate de expresie a societății civile, cât și ca furnizor de servicii;
  • Organizarea de campanii pentru mobilizarea cetățenilor în jurul unor teme de interes public de importanță majoră. Societatea civilă trebuie să se implice nu doar în monitorizarea, ci și în elaborarea politicilor publice. Societatea civilă trebuie să aibă atât un rol critic, cât și unul constructiv în relația cu guvernanții. Organizațiile societății civile trebuie așadar să lucreze în tandem cu decidenții politici și să le ofere acestora expertiza de care dispun;
  • Responsabilizarea clasei politice prin sancțiuni și presiune din partea cetățenilor și societății civile. În vederea responsabilizării reprezentanților politici, noi mecanisme de control și sancțiune a elitelor politice sunt necesare din partea cetățenilor și a societății civile;
  • Promovarea activității organizațiilor societății civile care abordează cu precădere aspecte legate de calitatea vieții și problemele persoanelor vârstnice;
  • Promovarea spiritului civic și mobilizarea voluntară a cetățenilor pentru cauza persoanelor vârstnice;
  • Introducerea unui plan de educație civică diferențiat pentru diferitele cicluri de studiu în vederea formării timpurii a unei culturi civice, precum și cultivarea simțului de responsabilitate a cetățenilor;
  • Dezvoltarea și împlinirea personală a vârstnicului cu sprijinul societății civile, responsabilizând specialiștii în domeniul geriatric și cetățenii din cadrul comunităților, organizând seminarii la nivelul centrelor de zi pentru persoane vârstnice pe teme privind consecințele îmbătrânirii, impactul pensionării și al efectelor ce decurg din aceasta, organizând evenimente dedicate vârstei a treia, dezvoltând proiecte de susținere intra și intergenerațională, acordând suport pentru îmbunătățirea situației socio-economice a persoanelor vârstnice aflate în dificultate, dezvoltând programe ocupaționale în centrele de zi/cluburi în vederea combaterii izolării și încurajarea integrării sociale a acestora;
  • Susținerea implicării active a persoanelor vârstnice în viața socială prin informare, sprijin și consiliere, nominalizarea în organismele consultative la nivel de comunitate în vederea participării lor active la soluționarea problemelor pe plan local și valorificarea competențelor dobândite în viața activă;
  • Crearea unor punți între generațiile tinere și vârstnici prin organizarea de rețele de voluntari tineri care să se implice pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice instituționalizate și a celor care locuiesc singuri, iar pe de altă parte pentru susținerea unor programe în vederea dezvoltării relațiilor.

Studiul poate fi citit integral AICI.

Sursa foto: Asociația Habilitas