A venit iar… Toamna

Primăvara a plătit prețul rătăcirii și a copt în pântecul verii rodul beției de soare, lumină și parfum care i-a îmbătat câteva clipe naiva fericire…  A venit timpul culesului. Roade bogate așteaptă ofranda iertării binemerită și a sacrificiului florilor. Truda naturii anului prezent se regăsește acum pe ramurile copacilor, pe câmp, unde așteaptă să fie culeasă și oferită vieții viitoare. Pentru că da, dezmățul primăverii înseamnă viață! E legea naturii care se aplică la tot ce-i viu. Dacă lanul de grâu dă pâine, omul, în beția iubirii primăverii sale, a dat viață viitorului lumii prin pruncii săi. Și ajunge și el la vremea toamnei, a culesului, a aflării adevărului: a oferit ceva pentru ca planeta să trăiască mai departe, sau nu…

În general, toți au dăruit ceva: unii, prunci, alții, cei binecuvântați cu harul inteligenței creative, au descoperit lucruri uimitoare, care ajută omul să muncescă mai ușor sau îi poate face viața mai frumoasă! Asta e toamna: ziua examenului. Toamna e momentul bucuriei și al mândriei pentru tot ce a realizat fiecare… Da, dar toamna are un preț de plătit: trebuie să lase loc iernii, care arde tot cu gerul ei, pentru a da posibilitate primăverii următoare să fie nebună, să iubească și să ia viața de la început. Un cerc perfect . Și totuși toamna este și anotimpul regretelor… Pentru unii pur și simplu regretul constă în faptul că bucuria trăirii fiecărei clipe trece definitiv, pentru alți senzația că lasă lucruri neterminare este cea mai grea pedeapsă… Toamnă bună, toamnă rea!

Pentru mine toamna e o nesfârșită depresie… Ploi, noroi, frunze moarte, reumatisme, pensii mici, cozi nesfârșite la ușile cabinetelor medicale… Mă încălzește doar speranța că apuc să trăiesc și mâine. Când poate e cald și voi putea merge pe la farmacie fără umbrelă! E ceva, nu??? Și totuși, printre picături de ploaie și rafale de vânt, oamenii își trăiesc viața. Se poate! (…)

Asta e! Toamna ne prinde pe toți din urmă gonindu-ne in iarnă și… trebuie să-i plătim tributul… Până la ziua plății, sunt încă alături de dumnneavoatră, vă respect și vă iubesc pe toți, eu, Lucia Secoșanu.

2 comentarii la “ A venit iar… Toamna ”
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *