Aurelia Jercan

Limba noastră

Și virgula poate marca viața cuvintelor: „Oh, i-am strigat, suflete, eu n-am murit!” (2)

În prezentarea anterioară, am afirmat că raporturile stabilite între diversele unități sintactice impun norma: cer prezența obligatorie (facultativă, uneori) a virgulei sau nu o permit. Tipuri de raporturi (relații) sintactice: 1. de interdependență – relația dintre subiect și predicat, dependență reciprocă; legătura strânsă dintre cele două unități sintactice nu permite delimitarea acestora prin virgulă (punctele de

Mai mult →
Featured/Limba noastră

Și virgula poate marca viața cuvintelor: „Oh, i-am strigat, suflete, eu n-am murit!”

greseli frecvente virgula

Exprimarea reprezintă o carte de vizită a oricărui vorbitor. Lucrările normative care au caracter oficial (cum este DOOM 2) ne oferă reguli care privesc nu numai lexicul, semantica, ortografia, ci și punctuația. Căci important nu este doar conținutul unui mesaj, importantă este și forma care organizează mesajul. Virgula, de exemplu, este un semn de punctuație care

Mai mult →
Limba noastră

OR, ORI – Sinonime sau însemn al excluderii (ori), al unei alte perspective (or)?

or ori

Eminescu aspiră spre o iubire absolută. Ori jocul ideal al iubirii poate fi trăit doar… în vis. Ori sau or? Care dintre cele două conjuncții trebuie să fie utilizată? Confuzia dintre or, conector neologistic, și ori, conjuncție disjunctivă, este destul de frecventă. De ce? Din cauza înrudirii formale, din cauza faptului că, uneori, popular (incorect), pronunțăm

Mai mult →
Limba noastră

„… eu… care familia mea de la patuzsopt în Cameră…”

greseli frecvente romana

Vorbim așa cum gândim. Exprimarea unei persoane sugerează atât logica acesteia, cât și gradul ei de cultură. Greșelile jenante prezente în rostirea multora dintre politicienii noștri oferă, din nefericire, o sursă inepuizabilă, generoasă acelora care sancționează abaterile de la norma literară. Într-un cadru oficial, este intolerabilă construirea unui astfel de enunț: Domnul…, de când minte, nu

Mai mult →
Limba noastră

Lider politic (personalitate!?): Eu… nu mai mă duc la Iohannis

nu mai mai duc

Un lider politic (personalitate!?) răspunde ziariștilor: Eu, a treia oară, nu mai mă duc la Iohannis. Firește, ați remarcat greșeala de topică. Abaterea de la norma referitoare la ordinea cuvintelor într-o structură stârnește, deseori, hazul, sugerează exprimarea neîngrijită. Topica firească ar fi fost: Eu, a treia oară, nu mă mai duc la Iohannis. De ce? Clasa

Mai mult →
Limba noastră

„Proprii săi miniștri” – o greșeală sau două?

propriii sau prorpii

Vocea moderatorului: Cum își blochează premierul proprii săi miniștri Secvența marcată în exemplu, proprii săi miniștri, conține două greșeli: scrierea adjectivului proprii cu – ii, în loc de – iii, și folosirea unei repetiții inutile, a unui pleonasm, proprii săi. Când adjectivul (propriii) precedă substantivul regent (miniștri), acesta trebuie scris cu trei i. Primul – i

Mai mult →
Limba noastră

„Eram să…” sau „era să…”?

„Domniță! Domniță!” Pași-mi grăbiți s-au oprit… „Lumea florilor!”… mi-am șoptit. „Parfum, culoare, sunet” (Baudelaire) se-ngânau și-și răspundeau. Și, Doamne, simbolul sinesteziei părea a fi însăși florăreasa, „Buchetiera de la Florența”. Avea chipul candid, jovial… Culorile stropilor de mac îi poposiseră pe buze. O fremătare a trupului armoniza cu o fluturare a părului. Iar cerul… cerul se

Mai mult →
Limba noastră

Din punct de vedere sau din punctul de vedere?

greseli frecvente din punct de vedere

Am auzit la B1TV următoarea exprimare: din punct de vedere al persoanelor implicate Exprimarea este stângace. De ce? Asocierea din punct de vedere este o locuțiune prepozițională. Substantivul punct își schimbă forma, în funcție de context. Dacă-i urmează un nominal – substantiv sau pronume – în genitiv, punct trebuie să fie articulat (din punctul de vedere

Mai mult →