Cititorii mei fideli știu deja că lucrez de peste 10 ani, ca psiholog, într-un cămin de bătrâni, iar cei care nu știu tocmai au aflat.
citește
RubricaGânduri
Rezultate48
Aventuri dintr-un cămin de bătrâni. Insomnia, bat-o vina!
Domnul B. are 93 de ani. Și-a purtat primii 90 cu demnitate și surâs. Apoi, încet-încet, lumea s-a mai estompat, iar plecarea niciodată acceptată a soției l-a făcut să devină mai trist și mai însingurat.
citește
Ce mai este astăzi o „moarte bună”?
Pe vremea copilăriei mele (adică mileniul trecut, desigur), oamenii care se stingeau după vreo 75-80 de ani se considera că au murit de „moarte bună”, înţelegând
citește
Nationalismul economic – de la necesitate la naivitate
Nu am intrat de mult in lumea Facebook si inca descopar acest univers. Aceasta noua calitate imi confirma o tendinta pe care am observat-o de ceva
citește
Singurătatea, însingurarea…
Singurătatea este un animal ciudat, nici domestic, nici sălbatic; te mușcă atunci când te aștepți mai puțin, dispare când ai vrea să fie și nu mai
citește
Cine îngrijește bătrânii
Unii ştiu deja, iar alţii vor afla acum, că sunt psiholog într-un cămin de bătrâni de aproape 6 ani. Nu a fost o alegere personală, dar
citește
Cum să lăcrimezi, ditamai bărbatul, atunci când tai un copac?!
Mama mea a fost educatoare. Învățase la Școala Centrală de Fete, din București, dar a predat la o grădiniță dintr-o comună teleormăneană. Acolo s-a îndrăgostit iremediabil
citește
Năzdrăvăniile lui tătăiță. Tătăiţă, ipohondria şi serviciile medicale
S-a demonstrat ştiinţific că bărbaţii suportă mai greu durerea şi sunt mai panicoşi când vine vorba de vreo boală, aşa că vă dau şi eu o
citește
Puntea prieteniei
Bunicul meu dinspre mamă era un om carismatic, cu umor și, deși părea un om așezat, avea câteva ciudățenii. Una dintre ele era faptul că toată
citește
Manierele încotro?
Duminică dimineața. În jur de ora 9. Aștept autobuzul ca să merg la Bookfest, ultima zi a târgului de vară de la Romexpo. După mai bine
citește
(I)mobilizare
Prin ’89, la canal (Dunăre – București), filmul de noapte din baraca clujenilor era ca o banană sau un ou-ochi. Nu existau definiții, termeni, discuții: unul
citește
Iluzii din care se moare
În ultimii 25 de ani statul român a oferit numeroase exemple în care a fost un administrator lamentabil al activelor pe care le avea în gestiune:
citește
Părintele divin și cel pământean
Încă o zi și-a încheiat socotelile cu satul, cu oamenii și cu pământul acesta roditor. Seara a sosit blajină, asemeni bătrânilor înțelepți. În fiecare seară, copiii
citește
Unde este demnitatea de altădată? Miracole în copilăria mea!
Eu n-am avut bunici, doar bunice și un străbunic. Și mulți bătrâni mai mult sau mai puțin vecini. Când eram un copil de doar câțiva ani,
citește
Năzdrăvăniile lui tătăiță. Tătăiță și Tristețea
Ceas de seară… linişte, în sfârşit, după o zi plină de emoţii, zbateri, alergătură. Stau şi savurez restul de zi, trăgând un ochi şi peste ziua
citește
E vreme de primejdie?
Iubesc copiii, pentru că văd în ei puritatea, dorinţa de cunoaştere, bobocul unei flori ce stă să explodeze de frumuseţe, vitalitate şi iubire.