Apasă tasta Enter

Metrul nostru de autostradă (Ce aș fi vrut să ne mai spună Cristian Tudor Popescu)

Ștefan Mandachi: „Anii trec, mă tem că mă ajung bătrânețile și nu mai apuc să văd autostradă la noi, așa că am construit eu primul metru de autostradă în Moldova.”

Ștefan Mandachi: „Eu sunt doar unul, dar dacă am fi 1.000? Dacă am fi 1.000.000 sau 5.000.000?”

Cristian Tudor Popescu (la Digi24): (…) „protest: 15 minute să nu facem nimic. O fi greu? Nu e greu să stai şi să nu faci nimic. E foarte bună această campanie.”

Cristian Tudor Popescu: „Aş vrea ca toţi cei care se vor ralia acestui protest şi vor sta de pomană 15 minute să facă ceva peste două luni şi ceva, să meargă la vot. Credeţi că o să se apuce PSD – ALDE după acest protest să facă ceva, o să ia fonduri europene? Nu o să facă nimic.”

Cristian Tudor Popescu: „Acest protest de acum, dacă nu se converteşte în vot – pentru că el nu se poate converti în autostrăzi – , atunci este inutil.”

Cristian Tudor Popescu: „Nu consider autostrăzile prioritatea de pe locul 1 în materie de transport în România, ci trenurile.” (și explică de ce)

Metrul de autostradă al lui Ștefan Mandachi e metrul fiecărui român care se simte batjocorit. Suceveanul a turnat beton la propriu și a făcut un metru simbolic pentru că statul stă șmecherește și ne ia drept proști.

Metrul de autostradă al lui Ștefan e și metrul lui Cristian Tudor Popescu, dar jurnalistul remarcă trei lucruri la care suceveanul uite că nu s-a gândit…: 1. că metrul și mobilizarea oamenilor în jurul metrului sunt degeaba dacă lumea nu vede și dincolo de metru și nu se deplasează câțiva metri până la urna de vot; 2. că această formă de protest înseamnă să stai „de pomană” 15 minute, ceea ce, să fim serioși, ce-i așa greu; 3. că un metru de cale ferată și un vagon de tren ca lumea, în care-s mai mulți oameni decât într-o mașină, ar fi o supraprioritate.

Adică, Cristian Tudor Popescu vrea să zică cam așa: că în România, deși avem proteste, ne lipsește cetățenia de bază – mersul la vot, de pildă. Asta e ce-i cu adevărat nasol! (adevărul e că-i adevărat)

Deci, protestul și toată mobilizarea și toată solidaritatea în jurul campaniei lui Ștefan Mandachi ar putea fi 0: nu se poate converti în autostrăzi (adică n-o să vezi hârtii semnate mâine și betoniere învârtind cimentul poimâine); iar dacă acest protest nu se convertește în mersul la vot, atunci e degeaba.

Toată această mișcare e degeaba(?!) Adică, „merită să dispară”?! Sau ar merita să existe, fiind totuși atâția oameni la mijloc – cam o Românie de oameni.

După un astfel de raționament jurnalistic, și plăcuța suedeză e degeaba, și ieșitul în stradă e degeaba, și momentul 10 august e degeaba, și toate mișcările și protestele sunt degeaba (dacă nu se întâmplă nimic după și se întâmplă doar ce se ÎNTÂMPLĂ). Adică, cetățenia activă e degeaba și mișcările civice sunt degeaba. Sunt „nimic”, sunt „inutile”, stăm degeaba. Iar în acest protest, #șîeu, se stă degeaba la propriu (s-ar putea sta și pe un scăunel). Cristian Tudor Popescu n-ar înțelege dacă am sta cu zecile de mii cu undițele în mână fără cârlig protestând că-n Delta Dunării nu mai e pește din cauza nepăsării statului și a oamenilor. Am sta, dar n-am sta; stăm, dar nu stăm, cam asta-i diferența.

Esența acestui protest este de a protesta, nu de a sta „de pomană” 15 minute – este protestul unui om și al unei Românii de oameni (care se simt) batjocoriți. Omul a protestat pentru o problemă, construind 1 metru de autostradă, apoi a făcut un apel la mișcare (nu la stat), iar oamenii s-au mobilizat. Nu ne interesează forma de protest, ne interesează problema și MIȘCAREA.

Și mai e ceva. Dacă în România treaba cu cetățenia (drepturile și obligațiile de bază ale fiecăruia dintre noi, inclusiv mersul la vot) nu (ne) prinde, și dacă reacționăm și ne mobilizăm în „chestii de-astea”, pe o problemă si în anumite contexte, atunci ASTA e o soluție de fitness civic, nu de stat.

Ștefan a făcut un metru de autostradă și cheamă la „mișcare” pentru a „betona” împreună nu doar problema cu autostrada dintre „noi”, ci tot în țara asta în care locuim. Omul zice ca fiecare să-și betoneze metrul propriu și al nostru, ca oameni:

  • Metrul ieșirii din indiferență
  • Metrul acțiunii comune
  • Metrul respectului
  • Metrul unei vieți demne
  • Metrul diversității
  • Metrul ieșitului la vot (pe „1 metru de autostradă”)
  • Metrul nedatului în gropi
  • Etc., etc. (completăm împreună, că-s kilometri de metri)

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *