in ,

„Porți Deschise” pentru bătrânii singuri. Vindecarea și alinarea prin amintire

Cineva spunea că bătrânețea, cu neputințele, bolile și durerile ei, este dată de Dumnezeu omului pentru a i se face lehamite de viață și pentru a putea să se despartă de ea fără regrete…

Oare acesta să fie motivul pentru care bătrânii sunt înconjurați de cele mai multe ori de izolare și alienare? Acesta sa fie motivul pentru care apusul vieții îi găsește între pereți și oameni străini, nemângâiați și uitați, încremeniți într-o stare vegetală sau refugiindu-se în singurătate asemenea animalelor rănite? Noi nu credem că bătrânețea trebuie să fie abandonul de viață pentru a te obișnui cu moartea. Nu credem că boala și neputința sunt singurele atribute ce definesc un om ajuns în amurgul vieții. Nu credem că uitarea minții îl deposedează pe om de suflet.

Asociația Fluens își concentrează o parte din activitate asupra vârstnicilor, asupra oamenilor frumoși dar uitați pe care ceilalți nu-i mai aud, traducând în mod greșit legea firii și considerând că este absurd să investești în ceva ce nu are viitor. Majoritatea proiectelor și campaniilor sociale se concentrează – lăudabil – asupra copiilor, șomerilor, romilor…, acolo unde rezultatele pot fi traduse în indicatori cuantificabili, prea puține organizații abordând realitatea existențială a bătrânilor, descrisă prin izolare, descurajare, sentimentul vidului, dureri fizice continue, amintiri alterate, singurătate.

Da, nu ne concentrăm pe viitor și pe rezultate numerice; proiectele noastre destinate vârstnicilor nu doresc decât revitalizarea clipei, investirea cu emoție și cu viață, bucuria, liniștea sau alinarea momentului prezent. Dorim, totodată, să prețuim comoara de amintiri, tezaurul de experiență și de înțelepciune pe care fiecare poveste de viață a fiecărui vârstnic ne-o aduce pentru a putea să mergem mai departe. Chiar dacă nu ne dăm seama, chiar dacă îi uităm, prinși în tumultul vieții noastre, nu putem fi ceea ce suntem fără ei, fără părinții și bunicii noștri care ne-au clădit prin grija și dragostea lor. Nu putem trece nepăsători pe lângă amintirile lor, aceste minuni de clipe ce vorbesc generației noastre despre curaj, despre bucuria vieții, despre înfrângeri victorioase, despre faptul de a fi om. Am colindat prin case ale bătrânilor singuri și prin multe centre și cămine destinate vârstnicilor (Centrul Sf. Vasile, Căminul-spital Sf. Luca, Centrul Floarea Speranței, Căminul Floare Roșie, Centrele Străulești și Odăi, Centrele Sf. Vasile și Sf. Elena etc.) și de fiecare dată ne-au răscolit cele câteva poze alb-negru prinse pe pereții impersonali ai centrelor, de care bătrânii încercau să se prindă ca de o ancoră, pentru a nu se pierde de tot în oceanul uitării și al singurătății.

Una dintre speranțele de suflet pe care le-am avut atunci când am demarat proiectul „Porți deschise”, destinat vârstnicilor instituționalizați, a fost aceea de a întări ancorele biografice ale acestor oameni prin activități cu valoare de „terapie a memoriei” și de a învesti calitativ prezentul bătrânilor printr-o relație emoțională directă și prin activități de socializare și recreere. Bucuriile se pot întâmpla atât în copilărie, cât și în amurg… Viața nu poate fi oprită de vârstă. Am mers adesea in cămine numai pentru a aduce muzica și relaxarea în viața „bunicilor”. Am fost însoțiți de copii care au realizat mai multe reprezentații teatrale. Am invitat adulți care sa-i aline pe bătrâni cu muzică corală. Le-am cântat colinde de Crăciun și am împodobit împreună bradul. Am reînviat momente din biografia proprie, mergând la restaurante interbelice ale Bucureștiului sau la slujbă în biserica Stravopoleus. Ne-au istorisit povești de viață, cu clipe fericite sau de grele încercări, povești ce ne-au adus o reală inspirație.

Ne dorim ca proiectul „Porți deschise” să fie un liant între noi toți, o conștiință a legăturilor dintre cei tineri și cei bătrâni, dintre cei în putere și cei mai neputincioși, motiv pentru care încercăm să coagulăm cât mai mulți voluntari și susținători. Voluntari fiind, încercăm să umplem golul, măcar pentru scurt timp, lăsat de cei absenți, de partenerii de viață, de fiii ce s-au rătăcit sau de copiii pe care acești oameni nu i-au avut niciodată. În acest schimb emoțional, noi ne vom vindeca la fel de mult, ne vom recupera rădăcinile și vom avea trăirea unor întâlniri autentice.

Una dintre cele mai importante valențe ale proiectului este cea de „terapie a memoriei”, axată pe grupuri terapeutice și activități de tip eveniment în cadrul cărora urmărim resuscitarea memoriei și a  echilibrului interior prin recuperarea unor întâmplări autobiografice. În acest scop, terapeuții și asistenții noștri sociali folosesc diferite elemente suport, precum locuri dragi si familiare, fotografii, invitați din lumea artistică și teatrală, emblematici pentru perioade din viața lor. În acest cadru, dragii noștri seniori retrăiesc scene din viețile lor și împletesc împreună firul memoriei. Ei sunt călăuziți de oameni din „acel timp” care le-au oferit cele mai fericite zile din viața lor…

„Porți deschise” deschide, așadar, o cale între bătrânii singuri și lume, dar și o cale către ei înșiși, prin care să-și recupereze timpul pierdut, să-și vindece rănile și să regăsească frumusețea timpului prezent.

Despre „Porți deschise”

Inițiat în anul 2013, în două centre de vârstnici din sectoarele 3 și 4, Centrul Sf. Vasile și Floarea Speranței, proiectul „Porți deschise” s-a axat inițial pe activități de socializare, recreative și de suport material pentru persoanele instituționalizate în cadrul acestor centre.

Pe masură ce am cunoscut problematica vârstnicilor singuri din centre de stat, am înțeles că este necesară o abordare mult mai profundă, cu valențe vindecătoare, care să le redea vârstnicilor respectul de sine, sentimentul sensului și al utilității. În acest context am aflat despre proiectul Asociației Agora, derulat în 2003, privind terapia prin reminiscențe. Ne-am informat în amănunt despre această abordare terapeutică și am aflat că există la nivel european o adevărată rețea, European Reminiscence Network. În parteneriat cu DGASPC Sector 1 și DGASMB am descis să deschidem mai multe camere de reminiscențe, în cadrul Centrelor Străulești, Odăi, Sf. Elena, Sf. Vasile și al Complexului de servicii medico-sociale al Municipiului București. Partener în proiect ne-a fost și Norway Moreno Institute, care ne-a oferit expertiză în pregătirea a 70 de specialiști români (psihologi, psihoterapeuți, cadre medicale, asistenți sociali) care lucrează cu persoane vârstnice. Au fost organizate două workshopuri formative, susținute de experții norvegieni, în 2015 și 2016.

Proiectul „Porți deschise – acces la servicii sociale inovative pentru persoane vârstnice instituționalizate” a fost finanțat din Granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, pe parcursul unui an (2015 – 2016). Am dechis și dotat în proiect 6 camere de reminiscențe, în căminele amintite. Au fost asistate 210 persoane vârstnice și au fost implicați zeci de voluntari în sprijinul bunicilor singuri, atât în activități de socializare, cât și de consiliere psihologică și psihoterapie.

În prezent, serviciile terapeutice se concentrează în cadrul căminului-spital Sf. Luca, unde funcționează două camere de reminiscențe în care lucrează psihologii Asociației Fluens. Ne-am acreditat serviciile de formare în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice și am organizat workshopuri formative pentru persoane care lucrează in aria asistenței vârstnicilor, atât în centre, cât și la domiciliu. Continuă colaborarea cu DGASPC Sector 1 și DGASMB, prin care oferim servicii de socializare, recreative, psihologice și de suport material pentru persoane vârstnice dezavantajate.  Abordăm, în manieră psihoterapeutică, prin tehnica reminiscențelor, persoane cu demențe sau cu risc crescut de instalare a diferitelor tipuri de demență, inclusiv a maladiei Alzheimer. Grupurile terapeutice pe care le organizăm sunt, așa cum ne-au spus bunicii, „o gură de viață și de oxigen”. Viața nu poate fi oprită de vârstă, de boală sau de secătuirea pe care o aduce uitarea prin maladia Alzheimer. Am adus în viața bunicilor uitați în instituții noi amintiri prin mijloace adesea spectaculoase: culoare, muzică, păpuși, dans, texturi, retrăirea prin spectacol a unor evenimente importante (botez, nuntă, întâlniri de suflet).

Până în prezent, 427 de persoane vârstnice din centre au beneficiat de sprijinul nostru. Peste 20 de voluntari s-au implicat în acțiunile desfășurate în cadrul centrelor de asistență pentru vârstnici sau al activităților recreative din afara căminelor. Ne-am axat activitatea pe centre de stat din sectoarele 1, 3, 4 și 6, dar ne-ar plăcea să dezvoltam acest frumos proiect al vindecării prin amintire în centre din toate sectoarele Capitalei și în timp, de ce nu, și din afara Bucureștiului.

Website: http://asociatiafluens.ro/
Pagina Fb: /damdirectiebinelui

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Comments

0 comments

singuratate varstnici

Năzdrăvăniile lui tătăiță. Tătăiță și Tristețea

batranete demna

Unde este demnitatea de altădată? Miracole în copilăria mea!