Problema

Sclavi pe moșia cui?

Ma uitam zilele trecute la un interviu dat de catre un fost prim-ministru la emisiunea Starea Natiei. Unul din laitmotivele serii promovate in mod constant de moderator a fost „Ce se plateste la noi (pe munca) este sclavie”. „Cum ii obligam pe oamenii de afaceri sa plateasca mai mult pentru munca?” Astfel de idei se alatura altor idei prezente in spatiul public precum „de ce casierele de la supermarket nu sunt platite la fel ca cele din Franta ca fac exact acelasi efort” sau comentariile care fac referire la ponderea mica a salariilor in PIB.

Este o falsa problema care ne-a dus la false solutii, precum wage-led growth (crestere economica indusa de cresterea salariala facuta din pix). Problema, in viziunea acestor comentatori, este aceea ca, in Romania, piata muncii esta disfunctionala. Mai precis, este o piata dominata de angajatori, care isi impun neingraditi conditiile scandaloase de angajare in dauna celor care ofera forta de munca.

Cred ca realitatea este de fapt cu totul alta: avem o piata a muncii care oglindeste perfect incapacitatea invatamantului romanesc de a produce in general oameni calificati si, in special, cu calificarile cerute de mediul de afaceri. Prea multi oameni pentru zone deja acoperite cu forta de munca si prea putini pentru zonele in criza de forta de munca. Prea putini oameni dornici sa invete sau se adapteze la noile cerinte ale angajatorilor.

O tara care produce pe banda rulanta bodyguarzi, casiere si taietori de bilete pentru parcari sau zilieri in agricultura nu are cum sa aduca prosperitate pentru cetatenii sai. Mai mult, cu cat oamenii sunt mai putin calificati, cu atat vor fi mai usor de inlocuit prin relocarea afacerilor pe alte continente. In momentul in care salariile acestor romani vor creste suficient, intotdeauna se vor gasi altii in tari in curs de dezvoltare gata sa isi ofere serviciile pentru a-si hrani familiile sarace. Singura sursa a prosperitatii este valoarea adaugata mare ce nu poate fi produsa decat de oameni mediu si inalt calificati. Iar aceasta realitate va deveni cu atat mai pregananta, cu cat revolutia digitala va creste polarizarea intre cei care stiu si continua sa invete si restul. Problema Romaniei este ca exista o oferta substantial de oameni slab calificati pe piata muncii, ceea ce face ca si pretul muncii lor sa fie scazut. De aici si media scazuta a salariilor din Romania.

Pe de alta parte, exista numeroase domenii care se confrunta cu o criza acuta de forta de munca si unde puterea de negociere trece de la angajator la angajati. De aceasta data, nu angajatorii sunt cei care dicteaza termenii, ci potentialii angajati. E vorba de zone geografice sau de sectoare economice. Ce dovada mai buna vreti ca, de fapt, piata muncii chiar functioneaza?

Cunosc cazul unei firme de IT care trimite periodic atentii catre angajatii unor firme IT concurente, angajati care nu au nicio intentie sa se mute, doar pentru a ramane in atentia lor. Daca cererea de ITsiti este atat de mare, ce a impiedicat Romania sa creasca capacitatea facultatilor de profil si sa contribuie astfel la prosperitatea romanilor? Salariile mari sunt acolo si ii asteapta. Cu conditia sa aiba calificarea necesara. Iar daca zona de IT vi se pare prea sofisticata si inaccesibila publicului larg, haideti sa ne gandim atunci la zona productiei auto in cautare de muncitori ultracalificati.

Call center-urile sunt date de multi ca exemple de exploatare a romanilor pentru salarii mici. Inclusiv in emisiunea deja amintita. Lucrurile sunt de fapt mult mai nuantate si aici, si nu fac decat sa reflecte din nou legea cererii si ofertei. Exista oameni foarte bine platiti in call center-uri, ca de exemplu cei care vorbesc limbi rare.

In acelasi context, imi amintesc de un mare fermier care mi se plangea ca nu reuseste sa gaseasca tractoristi in Romania in pofida salariilor mari pe care le plateste. Nu va grabiti… E vorba de tractoristi capabili sa programeze tractoarele ce merg singure pe teren. Despre acest gen de inadecvare vorbim…

Eroarea majora care se face este etichetarea salariului ca fiind o variabila independenta motiv pentru care el trebuie stabilit administrativ. Nimic mai neadevarat. Salariile sunt functii dependente de calificare si de numarul celor care ofera aceasta calificare. Liceele „teoretice” in care se intra cu note minime sunt fabricile oamenilor necalificati abonati ai salariilor minime de maine si ai activitatilor slab calificate. Primii care vor fi inlocuiti prin avans tehnologic.

Exact lipsa oricarei corelari a salariilor crescut din pix cu calificarile si valoare adaugata produsa de romani a facut ca mult trambitatul wage-led growth sa duca la dezechilibrele pe care economia romaneasca le prezinta astazi: un buget greu sustenabil, aparat administrativ hipertrofiat, deficit de cont curent in crestere, presiuni asupra preturilor.

Deci solutia nu are cum sa fie wage-led growth, domnule profesor, ci doar education-led growth. Iar apoi, credeti-ma, piata muncii isi va face treaba.

Articol publicat pe blogul autorului, Economie și societate

Etichete
Mai mult

Relaționat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close