Povestim între generații
Trăim vremuri cu care niciunul dintre noi nu s-a mai confruntat, vremuri în care ceea ce știam ieri nu mai este valabil astăzi. Suntem nevoiți să fim departe unii de ceilalți, acest virus întorcând împotriva noastră probabil cea mai importantă caracteristică a ființei umane, aceea de a fi împreună cu cei pe care îi iubim. Cu…
„Cărțile, ca și copiii, se nasc și în vreme de război. Toți visăm să sărbătorim când apare un copil, să petrecem când intrăm la facultate, când terminăm facultatea, când ne căsătorim. În general, când ne îndeplinim un vis. Dar visele se pot îndeplini oricum și în vremuri grele. Ar fi mare păcat să încremenim în mințile…
Orice sarbatoare a Iubirii e binevenita, chiar de nu-i neaosa. Sf. Valentin, dupa legenda, ar fi cununat doi indragostiti, un pagan cu o crestina, daruindu-le celor doi flori din gradina sa, ceea ce i-ar fi adus condamnarea la moarte.
Eu cred ca totul sau nimic… pentru ca si nimicul poate sta ascuns.
Pe Isabel Allende poate o știm, poate am citit-o sau poate i-am văzut cărțile în librării. Are 77 de ani, iar despre viața ei spune: „am avut perioade întunecate și tragedii, dar și mult succes. Cred că nimeni nu poate să treacă prin viață fără să i se întâmple nimic. La mine, totul pare a fi…
Eu n-am pierdut niciodata nimic in viata asta (cu exceptia bunicilor si a tatalui meu), nimic ce ar fi meritat pastrat.
…de zile irosite în albastru, în trabucul lui Conu Iancu, în rotațiile pe minut ale Coanei Mița Biciclista, în favoriții lui Farfuridi si zulufii Coanei Joițica, in haimanalele Pieții Universității, Dumnezeu să-i odihnească (pace ție, Cristian Pațurcă), în harpa unui interpret stradal, în porumbeii de la Romană, în scena parcă desprinsă din filmul Mary Poppins, în…
Tu nu-ți dai seama cât te iubesc, cred. Cât mă iubești? Da de ce mă întrebi? Uite, te întreb, răspunde-mi. Mă simt ca la o compunere. Îmi zici să-ți spun tot deodată și scurt. Da, asta-ți spun. Vreau să-mi spui. Îți spun, bine. Te iubesc. Sună fals. De ce sună fals? Pentru că vreau mai mult.…
Îmi dau seama că ei îi place ca noi 2 să fim mai mult în natură, pentru că în ea țipă de plăcere. E cu totul alta (decât atunci când suntem în oraș): măsoară instantaneu mărimea unui copac, mă apucă de mână și, ca un copil, îmi spune să-i îmbrățișăm trunchiul.